Salut !
Mă numesc Ciprian Atănăsoaei şi una din pasiunile mele este electronica şi cam tot ce are legătură cu ea.
Tatăl meu lucrează de când mă ştiu într-o staţie TV şi astfel era de aşteptat să fiu curios de lucrurile cu care se ocupa. Însă cu toate că încercase să-mi stârnească interesul pentru electronică, probabil datorită faptului că nu avea răbdarea să-mi explice lucrurile pe înţelesul meu, până în perioada liceului n-am evoluat practic deloc în această privinţă.
Însă prin clasa a VIII-a o rudă şi-a cumpărat un sistem audio al cărui sunet depăşea prin calitate şi volum orice altă sculă audio întâlnită de mine până atunci. Acest eveniment mi-a arătat cât de plăcută poate fi muzica şi mai ales cât de plăcută poate fi muzica dacă o asculţi pe echipamente de calitate. Tot cam în aceeaşi perioadă am fost prima dată cu tata la un concert în aer liber. Ce consecinţe au avut cele două evenimente ? Pai dacă până atunci nu aveam absolut nici o idee despre ce mi-ar place să fac în viaţă, începând cu acea perioadă am început să visez aproape obsesiv că într-o zi mă voi ocupa de înregistrări audio şi de sonorizări.
Am devenit licean. Acum aveam ceva mai multa libertate şi ceva mai mulţi bani de buzunar. Împins de proaspăt descoperita pasiune pentru sunet, am început să răsfoiesc prin toate cărţile şi revistele pe care le avea tata legat de acest subiect. Scopul era, bineînţeles, să îmi construiesc o staţie de amplificare, boxe etc. Prin clasa a X-a am trecut şi la fapte: i-am propus unui coleg cu care mă înţelegeam mai bine să construim un amplificator. El nu se pricepea nici măcar cât mine însă ştii cum e la vârsta aia – când lucrezi alături cineva care ştie mai puţine decât tine te simţi parcă mai stăpân pe situaţie. Mă temeam că tata s-ar fi supărat să afle că mă joc singur cu montaje electronice alimentate de la priză şi de aceea lucram pe furiş, când era la serviciu. Mă amuză acum când îmi amintesc cum lucram pe ascuns, de câte ori îmi ieşea fum din piese, cum îl întrebam pe tata cum funcţionează piesa X sau circuitul Y vorbind codat ca să nu se prindă ce vreau eu de fapt să fac etc.
După bacalaureat eram ferm hotărât să dau admitere la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Iaşi. Deşi îmi plăcea foarte mult domeniul nu am fost admis, pentru că pe vremea aceea concurenţa era foarte mare, nu îmi plăcea în mod deosebit matematica (care era una din probele de examen) şi poate şi pentru că în vara aceea parinţii mei au divorţat. Nefiind admis, mi-am permis un an de vacanţă, cu gândul că anul viitor voi da iar admitere la Electronică şi Telecomunicaţii.
A fost unul din cei mai frumoşi ani ai mei pentru că am învăţat şi experimentat foarte multe lucruri legate de electronică şi nu în ultimul rând pentru că ceea ce învăţam mă făcea să fiu mult mai popular printre prieteni. Cred că tot în anul acela am început cu un prieten să dăm discoteci la un bar din localitate, folosind în principal echipamente cumpărate sau construite de noi din banii noştri. Nu era o afacere pentru că, cel puţin în ceea ce mă privea, scopul principal era să am unde experimenta diverse fenomene sau unde să-mi testez montajele audio pe care le construiam/modificam.
A mai trecut un an şi am dat din nou admitere la Electronică şi Telecomunicaţii, unde am fost cu doar câteva zecimi sub nota de admitere. Motivul trebuie să fi fost faptul că mereu mi-a fost greu să înţeleg sau măcar să memorez lucruri abstracte (cum ar fi formulele matematice) fără să mi se prezinte şi o aplicabilitate practică a lor. În aceste condiţii, îndrumat de ai mei şi de nişte prieteni am trecut pe planul B dând admitere la Facultatea de Mecanică. Am fost admis şi m-am înscris în anul I cu gândul că anul viitor o să încerc să dau admitere din nou la Electronică şi Telecomunicaţii.
Dar nu am mai dat niciodată. i-am dat seama că dacă vreau neapărat să învăţ ceva, se poate, indiferent la ce facultate tehnică aş fi. Faza asta mi-am reconfirmat-o mai târziu, când am avut de a face cu studenţi de la Electronică şi Telecomunicaţii care deşi păreau că s-au ţinut măcar cât de cât de treabă în facultate, în practică de multe ori mă puteam descurca cel puţin la fel de bine ca ei. De fapt, în timpul celor 5 ani de Mecanică, am învăţat mai multă electronică decât mecanică.
În timpul facultăţii cred că am construit cele mai multe montaje electronice, în special amplificatoare audio pentru diverşi prieteni. Eram foarte activ pe forumuri de specialitate cum ar fi www.elforum.ro sau www.forum.poweraudio.ro. În timpul vacanţelor de vară devenise o tradiţie să mă ocup împreună cu caţiva prieteni de discoteca din localitate. Vacanţele de iarnă de atunci erau un coşmar pentru mama pentru că de multe ori în timp ce ea făcea cozonaci şi primea colindători eu încă tăiam tablă pentru vreo carcasă sau dădeam găuri în pcb-uri.
Am devenit inginer mecanic, cu specializarea Mecatronică. Până atunci nu mi-am tratat pasiunea pentru audio decât ca pe simplu hobby, adică nu vedeam cum aş putea-o transforma într-o sursă sigură de câştig. Prin urmare trebuia să fac cumva să ajung să mă pot întreţine singur. După licenţa, mi-am căutat de lucru dar doar în spectrul mecanic pentru că aveam o mentalitate tâmpită şi nu credeam că m-aş pricepe destul de bine la electronică încât să încerc să mă angajez undeva în acest domeniu. Deh, credeam că ar fi sunat ciudat ca un absolvent de mecanică să se angajeze undeva ce presupune în principal cunoştinţe de electronică.
Acesta a fost momentul în care am dat din ce în ce mai puţină atenţie electronicii. Nu am găsit de lucru. Acum îmi dau seama că de fapt nici nu am insistat cu prea multa tragere de inimă, pentru că de fapt simţeam că nu vreau să lucrez în industria mecanică. Nu m-am angajat, aşa că am făcut un master, tot la mecanică. În vara de după dizertaţie o prietenă m-a întrebat de ce nu dau eu la doctorat, că tot îmi place mie să experimentez, bursa e destul bună etc. Aşa că în cele din urmă m-am înscris la doctorat, tot la Mecanică. Am fost admis însă în câteva luni am început să regret alegerea făcuta, în principal din cauza mentalităţilor tâmpite din sistem care pun accent în principal pe imaginea sa şi mai puţin pe calitatea activităţilor care au loc în el. Însă în timpul doctoratului cel mai tare mi-a părut rău de faptul că nici măcar nu-l făceam într-un domeniu de care să fi fost atras 100%.
Atunci am înţeles că nu o să trăiesc veşnic şi că oricât aş spera/aştepta, nu o să apară nimeni din senin care să-mi ofere mură în gură de lucru exact în domeniul care îmi place. Am înţeles că dacă îmi place un anumit lucru, eu sunt primul care trebuie să lupte pentru el. Am înţeles că a fost o prostie că am lăsat-o mai moale cu pasiunea mea doar pentru că mi s-a spus că “ar fi timpul să te ocupi de lucruri mai serioase”. Mi-am amintit că în afara de colegii de facultate, 99% din ceilalţi oameni care mă cunoşteau aveau impresia ca eu aş fi student la electronică şi rămâneau cu gura căscată când le ziceam că eu de fapt sunt la mecanică. Privind la câţi ani au trecut de când m-am luat după ce credeau ai mei sau alţii că e bine pentru mine, câţi ani au trecut în care aş fi putut face câte ceva folositor pentru pasiunea mea şi la ce am obţinut, îmi venea să mă dau cu capul de pereţi. Şi atunci mi-am zis că dacă am fost în stare să încep un doctorat într-un domeniu care nu mă atrage, sunt ceva şanse să reuşesc ceva şi într-un domeniu care îmi place cu adevărat.
Am obţinut în sfârşit şi titlul de doctor. Vreau să-ţi spun că nu m-am simţit deloc încântat ba chiar eram un pic ruşinat faţă de mine însumi, pentru că am muncit atâţia ani ca boul pentru o performanţă într-un domeniu care are prea puţin gust pentru mine.
Chiar dacă mai greu decât ar fi trebuit, mi-am învăţat lecţia şi am decis să nu mai fac lucruri inutile. Am trimis CV-uri doar la angajatori care aveau nevoie de oameni care să aibă cunoştinţe de electronică, CV-uri în care am scris, fără nici o jenă de data asta, exact ce îmi place să fac şi cam ce experienţă am eu în domeniul electric şi electronic. Şi am reuşit: de atunci şi până în prezent, pasiunea mea pentru electronică este exploatată la nivel profesional.
Povestea mea m-a ajutat să înţeleg ce drum trebuie să urmez şi că dacă asta simt că-mi place, asta trebuie să fac indiferent ce mi-ar spune alţii. Nu este (încă) o poveste de succes, însa în ceea ce te priveşte este un exemplu care dovedeşte că dacă vrei ceva cu adevărat un lucru, îl poţi obţine, oricât ar spune lumea că nu e de nasul tău.
Eu nu vreau să mă opresc aici. Vreau din toată inima ca în viitor povestea mea să includă şi capitole despre cum am învăţat o groază de lucruri noi din domeniul electronicii, despre cum mi-am scris prima carte în domeniu şi bineînţeles despre cum mi-am deschis o firmă de sonorizări şi înregistrări audio.
Primul pas îl consider a fi deschiderea acestui site. Prin intermediul lui vreau să te ajut şi să mă ajuţi să ne dezvoltam pasiunea pentru electronică. Vreau să cunosc oameni cu adevărat pasionaţi de acest domeniu, oameni cu care în viitor să mă pot angrena în proiecte cât mai interesante.
Dacă vrei şi tu acelaşi lucru, te aştept aici, pe www.hobbytronica.ro sau îmi poţi scrie la office@hobbytronica.ro .