Principalele componente ale unei instalaţii pentru înregistrări audio
Dezvoltarea cu mare viteză a tehnicii în domeniu face de multe ori ca elementele unei instalaţii pentru înregistrări audio să fie incluse sau combinate cu diverse alte blocuri funcţionale astfel încât, dacă eşti începător în domeniu rişti să nu mai înţelegi nimic. Din acest motiv îţi prezint în continuare structura de bază a unei instalaţii pentru realizat înregistrări audio.
Figura 1.Structura de bază a unei instalaţii pentru înregistrări audio
Sursa de semnal. Este blocul de unde vine semnalul electric pe care vrei să-l înregistrezi. Poate fi reprezentată de microfoane (vocale sau de instrument), doze de chitară electrică, capuri magnetice de magnetofon sau casetofon, sintetizatoare etc. Principalele caracteristici care le reprezintă sunt: nivelul şi impedanţa de ieşire, gama de frecvenţe pe care o redau, raportul semnal/zgomot şi diafonia.
Blocul de amplificare şi mixaj. Semnalele surselor de semnal au niveluri care pot varia de la zecimi de volt şi până la câţiva volţi, în timp ce blocul de înregistrare poate accepta semnale de intrare între nişte limite maxime fixe. Din acest motiv, între sursa (sursele) de semnal şi blocul de înregistrare, aproape întotdeauna se impune introducerea unui bloc de amplificare şi mixaj, numit frecvent doar: mixer (vezi figura 2).
Figura 2. Funcţionarea normală a blocului de amplificare şi mixaj
Principalele funcţii ale mixerului sunt:
- preia semnal de la o sursă şi îi aplică o amplificare de o anumită valoare, astfel încât valoarea semnalului livrat la ieşire să aibă niveluri de cel puţin 80-90% din valoarea maximă suportată de blocul de înregistrare;
- în cazul în care se folosesc mai multe semnale de intrare (mai multe surse de semnal), realizeaza mixarea lor;
- poate include funcţii care permit aplicarea corecţiilor de ton atât asupra fiecărui semnal în parte, cât şi asupra semnalului rezultat în urma mixării;
- poate include funcţii care permit aplicarea unor efecte de sunet;
- poate include funcţii de amplificare reglabilă automat (limitter, expander etc), care permit reducerea amplificării semnalului de intrare atunci când acesta livrează semnale de nivele anormal de mari (de exemplu când cineva urlă la microfon.) etc.
Blocul de înregistrare pe suport fizic a semnalului prelucrat. În prezent este reprezentat aproape exclusiv de mijloacele digitale, aşa că nu mai are rost să le menţionez şi pe celelalte. În cadrul acestui articol îl vom considera ca o “cutie neagră”, adică nu mă mai întind acum să vorbesc despre ce se întâmplă în interiorul lui. Tot ce vreau să menţionez acum despre el sunt principalele sale caracteristici şi anume: nivelul maxim al semnalului acceptat la intrare, impedanţa de intrare şi raportul semnal/zgomot.
Subliniez că performanţa unei instalaţii pentru înregistrări audio este dictată de cea mai slabă dintre componentele sale. Aşadar, nu are rost să-ţi iei un mixer ultimul răcnet, dacă foloseşti un microfon de jucărie. Toate componentele trebuie să aibă aproximativ acelaşi nivel de performanţă.
Eliminarea completa a noise-ului generat de transportul semnalului (interferentele electromagnetice care murdaresc si distorsioneaza semnalul transmis prin cabluri, EMI, RFI, HUM,…) se face prin cabluri balansate (XLR sau TRS) conectate la un amplificator/receptor diferential.
In cablurile XLR sau TRS semnalul este transmis splitat identic, pe un fir cu polaritatea inversata, prin doua fire rasucite impreuna si invelite in “maneca” (sleeve) sau altfel spus, scutul. Semnalul HOT original este pe Tip, semnalul COLD invers polarizat este pe Ring si al treilea conector este camasa de protectie Sleeve. Cum stie receptorul diferential care este zgomotul si cum il elimina? Prin mixarea inversata. Ia semnalul din firul COLD si il mixeaza inversat cu semnalul din firul HOT.
Efectul este eliminarea completa a noise-ului acumulat in transportul semnalului deoarece acesta este identic in ambele fire. Noise-ul este mixat cu inversul lui si dispare prin anulare de faza. Semnalul COLD devine tot HOT prin inversare si se obtine un semnal insumat HOT+HOT curat si mai puternic decat cel de la intrarea in cablu.
Sunetul de calitate pe care il scot trupele mari in concertele live se datoreaza nu doar instrumentelor ci si unei conectici de calitate (cabluri, filtre pasive, etc.) intre instrumente, microfoane si mixere, amplificatoare si boxe. Nu vezi la ei cabluri nebalansate RCA sau TS. Trupele slabe care nu au dotari de calitate scot o muzica live acoperita in noise, care se aude ca din mlastina. De aia nici nu prea au succes, chiar daca canta mai bine. Muzica se aude prost.
Pentru inregistrari audio de calitate pe PC, intre sursa audio (R2R, phono preamp, etc.) si hubul USB de intrare in PC, este necesar sa existe pe traseu un DI box (convertor de semnal nebalansat RCA sau TS in semnal balansat XLR sau TRS) amplasat imediat langa sursa si in aval de acesta o interfata USB digitala cu intrari balansate XLR sau TRS separate pentru fiecare canal L si R). Conectica balansata creste SNR-ul inregistrarii audio fata de conectica nebalansata cu circa 10 dB. Asa dau masuratorile.
Felicitari, faci o treaba buna cu acest site educativ.
Salut!
Logic explicat, asa cum era de asteptat! Urmeaza o lista si cu alte materiale legate de electronica audio? O serie de articole precum sunt cele de la sectiunea “electronica pentru incepatori” ar fi folositoare. In momentul in care am vazut ca pasiunea ta este sunetul m-am bucurat foarte mult sperand sa vad mai multe materiale in genul “electronica audio pentru incepatori”.
Felicitari pentru ceea ce faci si succes in continuare!
Salut!
Bine și logic explicat. Îmi este util, mulțumesc!