Calculator circuit basculat astabil cu tranzistoare.

În general, atunci când se vorbeşte despre circuitul basculant astabil cu tranzistoare se oferă doar modalitatea de calcul a frecvenţei de oscilaţie (F_osc.=1/1.38*R*C), vorbindu-se doar vag despre cum trebuie alese valorile celorlalte componente. Acest fapt nu este deloc unul minor, deoarece pentru anumite combinaţii de valori ale componentelor montajul pur şi simplu nu funcţionează.

Calculatoarele de pe această pagină sunt realizate astfel încât să ofere rezultate necesare şi suficiente pentru buna funcţionare a circuitului basculant astabil realizat cu tranzistoare.

1. Circuit basculat astabil cu tranzistoare (cu factori de umplere egali).

În figura 1 este prezentată schema circuitului basculant astabil realizat cu tranzistoare NPN, în varianta în care impulsurile obţinute pe cele două ieşiri au perioade (durate) egale.

Figura 1. Circuit basculat astabil realizat cu tranzistoare NPN (licurici electronic).

Varianta cu factori de umplere egali.

 

Instrucţiuni de utilizare a calculatorului:

• introduci valoarea tensiunii de alimentare (în câmpul V_alim.). Este de preferat să foloseşti tensiuni de cel puţin 5-6 [V];
• introduci valorea curentului prin fiecare tranzistor (în câmpul I_T). Această valoare se alege în funcţie de curentul cerut de consumatorii pe care intenţionezi să-i conectezi pe cele două ieşiri (Out_A şi Out_B). De regulă, se obişnuieşte ca valoarea lui I_T să fie aleasă undeva între 20 şi 100[mA];
• introduci factorul de amplificare minim al tranzistorelor (în câmpul β). Această valoare o poţi afla cel mai simplu din datasheet-ul tranzistorului (căutând valoarea minimă a parametrului h_fe);
• introduci valoarea rezistenţei de bază (în câmpul R_B);
• introduci valoarea condensatorului (în câmpul C);
• click pe butonul Calculează pentru a obţine Datele de ieşire;
• faci rost de rezistenţe şi condensatori care au valori cât mai apropiate de cele ale lui R_B, R_C şi C. Evită pe cât este posibil să foloseşti condensatori polarizaţi electrolitici. Dacă totuşi nu ai de ales şi trebuie să-i foloseşti, leagă-i cu bornele “-” (minus) de bazele tranzistoarelor si cu bornele “+”(plus) de colectoare.
• faci rost de două tranzistoare care suportă curenţi mai mari decât I_T şi care au un factor de amplificare cel puţin egal cu cel pe care l-ai introdus în câmpul β;
• în acest punct ai obţinut valorile tuturor componentelor din figura 1, deci te poţi apuca să construieşti montajul.

Observaţie 1: Dacă în câmpurile F_osc, t şi R_C este afişat “Eroare 1“, trebuie să reduci valoarea lui R_B, să reduci valoarea lui I_T sau să creşti valoarea lui β.

Observaţie 2: Dacă în câmpul R_C este afişat “Eroare 2“, trebuie să creşti valoarea lui R_B.

Relaţii de calcul folosite:

2. Circuit basculat astabil cu tranzistoare (cu factori de umplere inegali).

În figura 2 este prezentată schema circuitului basculant astabil realizat cu tranzistoare NPN, în varianta în care impulsurile obţinute pe cele două ieşiri au perioade (durate) inegale.

 

 

Figura 2. Circuit basculat astabil realizat cu tranzistoare NPN (licurici electronic).

Varianta cu factori de umplere inegali.

 

Instrucţiuni de utilizare a calculatorului:

• introduci valoarea tensiunii de alimentare (în câmpul V_alim.). Este de preferat să foloseşti tensiuni de cel puţin 5-6 [V];
• introduci valorea curentului prin fiecare tranzistor (în câmpul I_T). Această valoare se alege în funcţie de curentul cerut de consumatorii pe care intenţionezi să-i conectezi pe cele două ieşiri (Out_A şi Out_B). De regulă, se obişnuieşte ca valoarea lui I_T să fie aleasă undeva între 20 şi 100[mA];
• introduci factorul de amplificare minim al tranzistoarelor (în câmpul β). Această valoare o poţi afla cel mai simplu din datasheet-ul tranzistorului (căutând valoarea minimă a parametrului h_fe);
• introduci valoarea condensatorului C₁ (în câmpul C₁) şi al rezistenţei R_B2 (în câmpul R_B2). Valoarea acestor componente dictează valorea lui t_1, adică durata impulsurilor livrate la ieşirea Out_A;
• introduci valoarea condensatorului C₂ (în câmpul C₂) şi al rezistenţei R_B1 (în câmpul R_B1). Valoarea acestor componente dictează valorea lui t₂, adică durata impulsurilor livrate la ieşirea Out_B;
• click pe butonul Calculează pentru a obţine Datele de ieşire;
• faci rost de rezistenţe şi condensatori care au valori cât mai apropiate de cele ale lui R_C, R_B1, R_B2, C₁ şi C₂. Evită pe cât este posibil să foloseşti condensatori polarizaţi electrolitici. Dacă totuşi nu ai de ales şi trebuie să-i foloseşti, leagă-i cu bornele “-” (minus) de bazele tranzistoarelor si cu bornele “+”(plus) de colectoare.
• faci rost de două tranzistoare care suportă curenţi mai mari decât I_T şi care au un factor de amplificare cel puţin egal cu cel pe care l-ai introdus în câmpul β;
• în acest punct ai obţinut valorile tuturor componentelor din figura 2, deci te poţi apuca să construieşti montajul.

Observaţie 1: Dacă în câmpurile F_osc., t₁ şi t₂ este afişat “Eroare 1“, trebuie să reduci valoarea lui R_B1, să reduci valoarea lui I_T sau să creşti valoarea lui β.

Observaţie 2: Dacă în câmpurile F_osc., t₁ şi t₂ este afişat “Eroare 2“, trebuie să reduci valoarea lui R_B2, să reduci valoarea lui I_T sau să creşti valoarea lui β.

Observaţie 3: Dacă în câmpul R_C este afişat “Eroare 3“, trebuie să creşti valoarea lui R_B1.

Observaţie 4: Dacă în câmpul R_C este afişat “Eroare 4“, trebuie să creşti valoarea lui R_B2.

Relaţii de calcul folosite:

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l mai departe în grupul tău de prieteni !

Cu bine,

Ciprian